Ce s-a schimbat după publicare

Întrebarea spunea „de la brațul lui Saul”, iar „brațul” trimitea singur la răspuns, brățara. Acum întreabă ce a mai luat tânărul de pe Saul, pe lângă cunună.

Afirmația era citatul „El a urmărit pe Abner…”, fără să spună cine e „el”. Acum începe cu Asael.

Descrierea era „cetatea celor ce l-au îngropat”, fără să spună pe cine. Acum spune: „unde l-au îngropat pe Saul”.

„Să se scoale!” se putea pune și în dreptul lui Abner, care începuse cu „Să se scoale tinerii aceștia…” (2 Sam. 2:14). Acum perechea spune că așa a răspuns Ioab.

Varianta „au căzut toți deodată, unul asupra altuia” adăuga un amănunt care nu e în 2 Sam. 2:16. Acum spune numai ce scrie: „au căzut toți deodată”.

Varianta spunea „au străbătut Bitronul și au trecut Iordanul”, de-a-ndoaselea față de 2 Sam. 2:29. Acum merge în ordinea din carte.

Afirmația spunea că Ioab nu va opri urmărirea până dimineața, iar grila de la 2 Sam. 2:28, cu „tot poporul s-a oprit”, o dădea de gol când stăteau pe aceeași foaie. Acum ce e fals e ceasul: Ioab a spus „până mâine dimineață”, nu „până la miezul nopții”.

Afirmația vorbea despre purtarea împăratului fără să spună când. Acum spune că e vorba de îngroparea lui Abner.

Afirmația spunea „din ziua aceea”, fără să spună care zi. Acum spune că e vorba de îngroparea lui Abner.

Afirmația spunea „După ce i-au luat capul, cei doi…”, fără să spună al cui cap și care doi. Acum îi numește: capul lui Iș-Boșet, Recab și Baana.

Întrebarea era „Cu ce vorbă i-au adus capul lui David…?”, care se putea citi ca și cum ar fi fost capul lui David. Acum spune limpede că i-au adus lui David capul lui Iș-Boșet.

Enunțul începea cu „În anul jertfei de peste an”, dar jertfa aceasta se aducea în fiecare an (1 Sam. 1:3). Acum începe cu „La jertfa de peste an”. Răspunsurile rămân aceleași.

Afirmația începea cu „Ioab se temea că împăratul va întreba”. Textul nu spune că Ioab se temea: el îi spune solului „poate că se va mânia și va zice” (2 Sam. 11:20). Acum începe cu „Ioab i-a spus solului că împăratul poate va întreba”. Răspunsul rămâne același.

Afirmația începea cu „Ioab se temea că împăratul va întreba”. Textul nu spune că Ioab se temea: el îi spune solului „poate că se va mânia și va zice” (2 Sam. 11:20). Acum începe cu „Ioab i-a spus solului că împăratul poate va întreba”. Rămâne falsă, fiindcă textul spune „din vârful zidului”.

Enunțul întreba ce „se temea” Ioab că-l va întreba împăratul. Textul nu spune că Ioab se temea: el îi spune solului „poate că se va mânia și va zice” (2 Sam. 11:20). Acum spune „Ioab i-a spus solului că împăratul, când va afla de luptă, poate îl va întreba:”. Răspunsurile rămân aceleași.

Enunțul întreba ce să facă Samuel „ca să nu se afle pentru ce a venit”, iar printre răspunsuri era și ungerea, care era chiar motivul venirii (1 Sam. 16:2-3). Acum întreabă „Ce i-a spus Domnul lui Samuel să facă la Betleem?”. Răspunsurile rămân aceleași.

Răspunsul bun era „că Saul a bătut miile, David zecile”. Fără „de mii”, sensul se întorcea. Acum scrie ca în text: „că Saul a bătut miile lui, iar David zecile lui de mii” (1 Sam. 18:7). Răspunsul bun rămâne același.

Varianta „că i-au lovit în pustiu” nu spunea pe cine, iar variantele se amestecă pe foaie. Acum scrie „că au lovit pe egipteni în pustiu” (1 Sam. 4:8). Tot atunci, „că au despărțit marea înaintea lor” a devenit „că au despărțit marea”. Răspunsurile rămân aceleași.

Spunea „filistenii au găsit”. Au găsit asdodienii (1 Sam. 5:3-4), așa că enunțul nu mai spune „filistenii”. Răspunsul rămâne același.

Spunea „Filistenii au cerut la Ecron”. Au cerut ecroniții (1 Sam. 5:10-11), așa că acum îi numește pe ei. Răspunsul rămâne același.

Varianta nu spunea cine lovește și, după „După ce chivotul a fost dus la Gat”, părea că lovește chivotul. Acum scrie „mâna Domnului a lovit” (1 Sam. 5:9). Răspunsurile rămân aceleași.

Spunea „Filistenii strânși la Ecron au cerut”. Strânși au fost domnitorii filistenilor, iar cei care le-au cerut sunt ecroniții (1 Sam. 5:10-11). Răspunsurile rămân aceleași.

Spunea „Filistenii i-au adunat pe toți domnitorii lor”. I-au adunat oamenii din Asdod (1 Sam. 5:7-8), așa că acum îi numește pe ei.

Spunea „Filistenii au cerut la Ecron”. Au cerut ecroniții, care i-au strâns pe domnitorii filistenilor (1 Sam. 5:10-11), așa că acum îi numește pe ei.

Varianta despre Samuel nu spunea cine cere și, după „Când filistenii au auzit”, părea că cer filistenii. Acum scrie „copiii lui Israel i-au cerut” (1 Sam. 7:7-8). Răspunsurile rămân aceleași.

Afirmația începea cu „Mama sa”, fără să spună a cui. Acum începe cu „Mama lui Samuel”.

Trimiterea arăta numai 5:11, dar Ecronul e numit la 5:10. Acum trimite la 5:10-11.

Trimiterea arăta 5:11-12, dar Ecronul e numit la 5:10. Acum trimite la 5:10-12.

Trimiterea arăta numai 8:6, dar bătrânii sunt numiți la 8:4. Acum trimite la 8:4-6.

Afirmația spunea numai „La masă”, fără să spună la care. Acum spune „În odaia de mâncare în care i-a dus Samuel pe Saul și pe sluga lui”.

Enunțul nu spunea cui i-a ieșit înainte ceata de proroci, iar numele lui Saul stătea numai în răspunsul bun. Acum enunțul îl numește: „Când o ceată de proroci i-a ieșit înainte lui Saul, la Ghibeea:”.

Întrebarea vorbea despre „cei chemați să mărturisească”, fără să spună cine sunt. Acum spune că Samuel a cerut poporului să mărturisească.

Trimiterea arăta numai 18:20, dar cine e cea mai mare dintre fete se spune la 18:17. Acum trimite la 18:17, 20.

Afirmația spunea „izbânzile lui” înaintea numelui lui David. Acum numele vine întâi: „izbânzile lui David”.

Enunțul spunea „a sfârșit de vorbit cu el, Saul:”, cu „el” înaintea numelui. Acum e „a sfârșit de vorbit cu Saul, acesta:”.

Varianta greșită „îl iubea pe David” și întrebarea despre copilul lui Saul care îl iubea pe David (18:28) se puteau dezlega una pe alta. Acum varianta greșită e „l-a coborât pe David pe fereastră”, fapta Micalei de la 19:12.

Întrebarea se încheia cu „că Domnul e cu el”, iar „el” se putea citi și Saul. Acum spune „că Domnul era cu David”, ca la 18:28.

Afirmația începea cu „După jurământul lui Saul”, dar cartea mai pomenește jurăminte ale lui și la 14:24 și la 28:10. Acum spune care: „După ce Saul a jurat că David nu va muri”.

Dreapta era „cetatea preoților”, dar așa e numit Nobul abia la 22:19, iar perechea trimite la 21:1. Acum dreapta e „unde era preotul Ahimelec”.

Întrebarea spunea „după cuvântul lui David”, ceea ce se putea citi „după ce a vorbit David”. Acum spune „Potrivit cuvintelor lui David către Saul”.

Afirmația spunea „Slujitorul” și „stăpânul lui”, fără niciun nume. Acum spune „Un slujitor i-a spus Abigailei despre Nabal” (25:14).

Trimiterea arăta numai 26:13, unde David ajunge pe vârful muntelui, dar strigătul e la 26:14. Acum trimite la 26:13-14.

Întrebarea se încheia cu „chiar în ziua aceea”, fără să spună care zi. Acum e „Ce cetate i-a dat Achiș lui David?”.

Dreapta era „răspunsul dat lui Achiș”, dar ierahmeeliții nu sunt un răspuns, ci numai pomeniți în el. Acum dreapta e „pomeniți lui Achiș”.

Afirmația spunea că Achiș i-a cerut lui David să-i lase „acasă” pe slujitori, deși erau cu toții în tabără. Acum spune că i-a cerut să plece singur, fără ei.

Întrebarea spunea „despre suirea lui David la luptă”, adică chiar cuvintele răspunsului („Să nu se suie cu noi la luptă”). Acum întreabă ce ziseseră domnitorii despre David, după cuvântul lui Achiș.

O variantă greșită era „a celor din Ghilboa”. Se putea apăra: Achiș pornise chiar împotriva lui Israel, care tăbărâse la Ghilboa (28:4). Acum varianta greșită e „împotriva moabiților și amoniților”, iar toate variantele încep cu „împotriva”, ca să răspundă la întrebare.

Dreapta era „de acolo a fost oprit David”, dar David n-a ajuns pe câmpul de bătaie: n-a fost lăsat să coboare acolo (29:4). Acum dreapta e „acolo n-a fost lăsat David”.

Întrebarea începea cu „În tabăra de la Afec”, iar alte întrebări cer tocmai locul unde își strânseseră filistenii oștile (29:1): începutul ei le dădea răspunsul. Acum începe cu „După răspunsul lui Achiș despre David”.

Afirmația spunea și că Achiș l-a chemat pe David, ceea ce e la 29:6, dar trimitea la 29:7. Acum spune numai ce e la 29:7: că i-a spus să se întoarcă și să meargă în pace.

Întrebarea era „Ce cântec au pomenit domnitorii, ca temei al temerii lor?”, iar variantele începeau cu „că…”. Acum întreabă ce spunea cântecul. Așa nici „că David a ucis pe Goliat” nu se mai poate apăra: femeile au cântat la întoarcerea lui David de la Goliat (18:6), dar cântecul nu spune asta.

Citatul se oprea la „atât pentru cel ce s-a coborât pe câmpul de bătaie”, fără „cât și pentru cel ce a rămas la calabalâcuri”, așa că nu se înțelegea cu cine e aceeași partea. Acum afirmația spune hotărârea întreagă (30:24).

O variantă greșită era „fugit de la el”, care nu răspunde la „Cum era băiatul”. Acum e „șchiop”.

Întrebarea spunea „pe lângă tot ce fusese răpit”, iar textul nu spune asta: după ce „David a adus înapoi totul” (30:19), „David a luat toate oile și toți boii” (30:20). Acum întreabă ce a mai luat David după ce a adus înapoi totul.

Varianta „și cei rămași la calabalâcuri să primească” nu spunea ce să primească. Acum e „să primească parte și cei rămași la calabalâcuri”.

O variantă greșită era „o legătură de stafide”, dar egipteanul a primit două (30:12): cine i-a dat două i-a dat și una, deci se putea apăra. Acum varianta greșită e „trei legături de stafide”.

Variantele greșite erau „bătrânii cetății” și „slujitorii lui David”. Se puteau apăra: amaleciții luaseră prinși „pe toți cei ce se aflau acolo, mici și mari” (30:2). Acum sunt „oamenii lui David”, care erau cu el (30:3), și „solii lui Achiș”.

O variantă greșită era „a chemat pe cei șase sute la sfat”, iar câți oameni au pornit cu David întreabă altă întrebare (30:9). Acum e „a chemat pe oamenii lui la sfat”.

Citatul începea cu „prin toată țara filistenilor” și nu spunea ce au trimis filistenii. Acum începe cu „să dea de veste” (31:9).

Dreapta era „câți au pierit cu Saul”, dar cu Saul au pierit și cel ce-i purta armele și toți oamenii lui (31:6). Acum dreapta e „câți fii au pierit cu Saul”.

Întrebarea începea cu „După ce cel ce-i ducea armele a murit împreună cu Saul”, iar textul spune că au pierit „în același timp și în aceeași zi” (31:6). Acum începe cu „În aceeași zi cu Saul și cu cel ce-i ducea armele”.

Golul cerea „în numele lui David”, iar enunțul începea cu „Când au ajuns oamenii lui David”: numele din răspuns stătea chiar în rândul întrebării. Acum rama spune doar „Solii au spus lui Nabal”, iar variantele greșite nu mai sunt Saul și Samuel, care nu aveau ce căuta în scenă, ci „în numele Domnului” și „în numele lor”.

O variantă greșită era „în Carmel”. Se putea apăra: averea lui Nabal era în Carmel și el însuși se afla acolo la tunsul oilor (25:2), iar nevasta lui e numită „Abigail din Carmel” (27:3). Acum varianta greșită e „în Ghibeea”.

Perechea era „patru sute = inși încinși cu sabia”. Dar și-au încins sabia toți oamenii lui David, iar cei patru sute sunt cei care s-au suit după el (25:13). Acum dreapta e „inși suiți după David”.

Întrebarea spunea „unor oameni care sunt de nu știu unde”: vorba lui Nabal, la persoana întâi, pusă într-o întrebare despre el. Acum spune „unor oameni de nu știe unde”.

O variantă greșită era „s-a întors înapoi spre Carmel”. Spunea în treacăt că Abigail venea din Carmel, iar alte întrebări cer tocmai locul acela. Acum varianta greșită e „s-a ascuns în tufișuri”.

O variantă greșită era „în peștera de la En-Ghedi”. Și acolo intrase Saul să doarmă (24:3), iar cele două întâlniri se deosebeau numai prin cuvintele „la locul unde tăbărâse”. Acum varianta greșită e „lângă străji, la intrarea taberei”.

Citatul se închidea fără semnul exclamării pe care îl are în carte (26:17). Acum se închide ca în text.

Golul era „la o mare _____ de tabără”, cu răspunsul „depărtare”, iar cu câteva cuvinte mai înainte versetul spune „a ajuns departe”: răspunsul se citea din chiar rândul întrebării. Acum golul e la „David a trecut _____”, cu răspunsul „de cealaltă parte”.

Perechea era „dealul Hachila = acolo a tăbărât Saul”. Dar Saul a tăbărât și la Ghilboa (28:4), așa că, într-un set cu „Ghilboa = tabăra lui Israel”, cele două rânduri din dreapta se puteau schimba între ele. Acum dreapta spune ce e numai al dealului Hachila: „lângă drum, în fața pustiului” (26:3).

Referința era 1 Sam. 26:13, unde David ajunge pe vârful muntelui. Strigătul lui e la 26:14, așa că perechea trimite acum la 26:13-14.

O variantă bună era „pe Abner, căpetenia oștirii, culcat lângă el”. Lângă „David a văzut”, „el” se putea înțelege David. Acum varianta spune „culcat lângă Saul”.

Variantele erau Ionatan, Doeg, edomitul, și Ahimelec, hetitul, iar răspunsul bun era că niciunul. Textul spune doar că Abner și poporul erau culcați în jurul lui Saul, iar Ionatan și Doeg, oameni ai lui Saul, puteau fi socotiți în popor. Acum variantele sunt numai oameni care erau de partea lui David: Abișai, Abiatar și Ahimelec.

O variantă greșită era „că zifiții l-au trădat”. Nu e ce spune textul că a înțeles David, dar e o faptă adevărată (26:1), așa că varianta se putea apăra. Acum varianta greșită e „că Saul a venit să se împace cu el”.

O variantă greșită era „să ia numai sulița și să tacă”. Prima ei jumătate e chiar porunca lui David către Abișai, două versete mai încolo (26:11), așa că varianta părea pe jumătate bună. Acum varianta greșită e „să-l lovească întâi pe Abner”.

Afirmația începea cu „Când se întorcea din năvăliri, Achiș îl întreba pe David”. Așa cum era scrisă, se înțelegea că Achiș se întorcea din năvăliri. Acum spune cine se întorcea: „Când David se întorcea din năvăliri, Achiș îl întreba”.

Afirmația era „Când se întorcea de la năvăliri, David se ducea la Samuel, în Rama.” Dar Samuel murise (25:1), iar pe aceeași foaie putea sta afirmația că murise, deci minciuna se dădea de gol fără să știi versetul. Acum David se ducea, în minciună, „la împăratul Moabului”.

O variantă greșită era „pentru că filistenii năvăliseră în țară”. Dar așa s-a întâmplat altă dată, în pustiul Maon: Saul a încetat să-l urmărească pe David fiindcă năvăliseră filistenii în țară (23:27-28), deci cine bifa varianta aceea nu greșea fapta. Acum varianta greșită e „pentru că așa i-a poruncit Samuel”.

Întrebarea spunea că David i-a cerut lui Achiș „o cetate”. După text, el a cerut un loc într-una din cetățile țării (27:5). Acum întrebarea spune întocmai.

Afirmația începea cu „Femeia i-a cerut”, fără să spună cui. Pe o foaie cu Abigail se putea înțelege altă femeie. Acum spune „Femeia i-a cerut lui Saul”.

Perechea era „Urim = tăcerea Domnului”, care se putea citi ca și cum Urim ar însemna tăcere. Urim e unul din cele trei căi prin care Domnul nu i-a răspuns lui Saul, alături de vise și proroci (28:6). Acum dreapta spune „prin care Domnul n-a răspuns”.

Perechea era „Amalec = neascultarea pomenită”, fără să spună cine o pomenește. Acum dreapta spune, după vorba lui Samuel către Saul, că Amalec a scăpat de mânia Domnului (28:18).

O variantă greșită era „înaintea celor doi însoțitori”. Dar cei doi oameni cu care plecase Saul (28:8) sunt chiar slujitorii lui de la masă (28:23, 25), deci varianta era și ea adevărată. Acum varianta greșită e „numai înaintea slujitorilor lui”.

Răspunsul bun era singura variantă care începea cu „fără răspuns”, iar celelalte două începeau cu „cu răspuns”, așa că se putea ghici după formă. Acum toate trei încep cu „fără răspuns”.

Întrebarea vorbea despre „ființa ridicată din pământ”, iar un răspuns bun era „că este o ființă dumnezeiască”: cuvântul din răspuns stătea în întrebare. Acum întrebarea spune „cel pe care îl vedea ieșind din pământ”.

Perechea lega pâinea de vorba femeii „ca să mănânci și să prinzi putere”. Dar azimele pe care le-a copt ea, din alt rând al aceluiași set, erau tot pâinea dată lui Saul ca să mănânce, așa că cele două rânduri se puteau schimba între ele. Acum perechea întreabă alt amănunt al aceluiași verset: puterea, „ca să pornești la drum” (28:22).

Întrebarea era „Cine a zis bărbatului ei: „Când voi înțărca copilul îl voi duce…”?”. „Bărbatului ei” și „când voi înțărca” arătau singure că vorbise o mamă, așa că Eli cădea fără să știi versetul și rămâneau numai Ana și Penina. Acum întrebarea păstrează din citat numai ce nu spune cine l-a rostit: „Cine a zis: „Îl voi duce, ca să fie pus înaintea Domnului”?”.

Perechea Ecronului avea în dreapta „groaza de moarte”. Cuvintele acelea au trecut la perechea despre ce cuprinsese cetatea, ca să nu stea aceleași vorbe în amândouă coloanele, iar Ecronul a primit alt rând, tot din text: „unde a ajuns chivotul după Gat”.

Perechea era „moartea” → „ce cuprinsese Ecronul”. Versetul spune însă că în toată cetatea „era o groază de moarte”: ce cuprinsese Ecronul era groaza, nu moartea. Acum perechea e „groaza de moarte” → „ce cuprinsese Ecronul”.

Întrebarea era „Ce i-a spus David preotului Ahimelec despre porunca primită de la împărat?”. Dar porunca era numai pricina spusă de David preotului: el fugea de Saul. Enunțul nu dă drept adevărat ce e doar vorba cuiva, așa că acum întrebarea spune „despre porunca pe care zicea că i-o dăduse împăratul”.

Variantele greșite erau „de Doeg” și „de Ahimelec”. Niciunul nu era împărat, așa că în fața lui „…, împăratul Gatului” răspunsul se vedea singur. Acum variantele greșite sunt alți doi împărați din carte: „de Nahaș” și „de Agag”.

Enunțul pornea de la porunca împăratului, „grabnică”, ca de la un lucru adevărat. Era însă numai pricina spusă de David preotului: el fugea de Saul. Acum enunțul începe cu „David i-a spus lui Ahimelec că”, ca să se vadă că sunt vorbele lui.

Variantele greșite erau „la Gat, la împăratul Achiș” și „la Nob, la preotul Ahimelec”. Erau greșite pentru întrebare, dar spuneau lucruri adevărate pe care le cer alte întrebări din aceleași capitole — că Achiș era împăratul Gatului și că la Nob David s-a dus la preotul Ahimelec —, așa că puteau da de gol o întrebare de pe aceeași foaie. Acum variantele greșite sunt „la Ascalon, în țara filistenilor” și „la Iabes, în țara Galaadului”.

Întrebarea era „Ce voia David să afle, până să-și ia părinții înapoi?”. Versetul nu spune că David și-a luat părinții înapoi, ci numai că i-a cerut împăratului Moabului să-i primească „până voi ști ce va face Dumnezeu cu mine”. Acum întrebarea spune numai ce i-a spus David împăratului.

A treia variantă era „să iasă din țara Moabului”. Prorocul Gad n-a spus așa, ci: „Nu sta în cetățuie, ci du-te și intră în țara lui Iuda”. Varianta cerea o socoteală — că cetățuia era în Moab —, iar lângă întrebarea „Unde s-a dus David ca să-și adăpostească părinții?” îi spunea răspunsul. Acum varianta e chiar vorba lui Gad: „să intre în țara lui Iuda”.

Perechea era „cetățuia” → „unde a stat David cu părinții”. Versetul spune însă că părinții lui David au locuit cu împăratul Moabului „în tot timpul cât a stat David în cetățuie”: nu erau cu el în cetățuie. Acum dreapta spune „unde a stat David cât părinții lui erau în Moab”.

Variantele greșite erau „Abiatar” și „prorocul Gad”. Niciunul nu era fiul lui Saul, așa că „_____, fiul lui Saul” își spunea singur răspunsul. Acum variantele greșite sunt ceilalți doi fii ai lui Saul, „Ișvi” și „Malchișua” (14:49).

Perechea era „Zif” → „unde a venit Ionatan la David”. Dar Ionatan a venit la David în pădure (23:16), iar în pustiul Zif David a și rămas (23:14), așa că lângă „pădurea → unde a rămas David” și „Maon → pustiul unde a rămas David” setul se putea lega în două feluri, amândouă drepte. Acum dreapta spune „pustiul ai cărui oameni l-au pârât pe David” (23:19).

Perechea era „Maon” → „pustiul unde a rămas David”. Dar David a rămas și pe muntele din pustiul Zif (23:14), așa că lângă perechea lui Zif setul se putea lega și altfel. Acum dreapta spune „pustiul unde l-au înconjurat Saul și oamenii lui” (23:25-26).

Întrebarea era „Ce i-au spus zifiții lui Saul, când s-au suit la Ghibeea?”. Zifiții s-au dus la Saul la Ghibeea de două ori (23:19 și 26:1), iar variantele bune sunt adevărate numai pentru prima dată: a doua oară n-au mai zis nici că David se ascunde în pădure, nici că locul e la miazăzi de pustiu, nici că-l vor da ei în mâinile împăratului. Acum întrebarea spune „prima dată”.

O variantă greșită era „să le dea ogoare și vii”. Cuvintele sunt ale lui Saul către beniamiți (22:7), așa că, pe o foaie cu o întrebare despre vorba aceea, varianta se tăia singură. Acum e „să le dea argint”.

O variantă greșită era „la Gat, la Achiș”. Era greșită pentru întrebare, dar spunea că Achiș era la Gat, ceea ce cer alte întrebări din capitolul 21, așa că putea da de gol una de pe aceeași foaie. Acum varianta e „la Ghilgal”.

Afirmația era „Oamenii lui David s-au aruncat asupra lui Saul în peșteră, dar el a scăpat.” Minciuna ei e că oamenii s-au aruncat asupra lui Saul; „în peșteră” spunea însă, în treacăt, răspunsul întrebării „Unde spunea David că-l dăduse Domnul pe Saul în mâinile lui?”, care putea sta pe aceeași foaie. Acum afirmația nu mai pomenește locul.

Variantele greșite erau „în pustiul Zif” și „la stânele de oi”. Amândouă se puteau apăra: peștera era chiar la stânele de oi (24:3), iar a doua oară când l-a cruțat pe Saul, în pustiul Zif, David i-a spus iarăși: „Domnul te dăduse azi în mâinile mele” (26:23). Acum variantele greșite sunt „în pădure” și „în cetățuie”.

O variantă greșită era „la Ghibeea, pe înălțime”. Dar Saul își avea casa la Ghibeea, așa că a pleca „acasă” era chiar a pleca la Ghibeea: cine bifa varianta aceea nu greșea fapta. Acum varianta greșită e „la Rama”.

Referința era 1 Sam. 24:1, unde se spune doar că David era în pustiul En-Ghedi. Stânele de oi sunt la 24:3, așa că perechea trimite acum la 24:1-3.

Întrebarea era „Cum a răspuns Saul la cuvintele lui David?”. Saul i-a răspuns lui David de două ori după ce acesta l-a cruțat: la En-Ghedi (24:16-21) și lângă dealul Hachila (26:17-25), și numai prima dată a spus că Domnul îl dăduse în mâinile lui David. Acum întrebarea spune unde: „La En-Ghedi, cum a răspuns Saul…?”.

Afirmația urma versetul cuvânt cu cuvânt, dar lăsa pe dinafară „afară”: „femeile care slujeau la ușa Cortului întâlnirii”. Ce spunea era adevărat, însă la „Adevărat sau fals” o afirmație falsă se face tocmai așa, scoțând o bucată din verset, așa că un copil care știe versetul putea s-o creadă falsă. Acum are și cuvântul acela, ca în text: „femeile care slujeau afară la ușa Cortului întâlnirii”.

Întrebarea era „Ce zestre a cerut Saul pentru fata lui Mical?”, care se citea „pentru fata Micalei”, nu pentru Mical, fata lui Saul. Acum spune limpede: „pentru Mical, fata lui”.

Perechea mantalei, în coloana din dreapta, era „darul lui Ionatan”. La 18:4 însă Ionatan i-a dat lui David și sabia, iar perechea sabiei putea ieși în același set — și atunci „darul lui Ionatan” se potrivea amândurora. Acum dreapta spune ce nu poate fi sabia: „haina pe care o purta Ionatan”.

A doua variantă era „lui David i s-a dat de știre”, fără să spună despre ce. Lângă „După ce David a fost uns împărat peste Israel” se putea înțelege că i s-a dat de știre că fusese uns. În verset, știrea e despre filistenii care se suiau să-l caute, iar David, aflând, s-a coborât în cetățuie. Acum varianta spune chiar fapta lui: „David s-a coborât în cetățuie”.

Perechea lui Samuel, în coloana din dreapta, era „să treacă înaintea noastră”. Cuvintele sunt ale lui, dar spun ce avea de făcut sluga, așa că puteau fi legate de cel care a trecut înainte, nu de cel care a spus să se facă așa — iar când și sluga stătea în stânga, cei doi își puteau schimba perechile. Acum perechea lui Samuel e altă vorbă din același verset, în care cel care vorbește e și cel care face: „voi face cunoscut cuvântul lui Dumnezeu”.

Perechea slugii, în coloana din dreapta, era „un om al lui Dumnezeu, un om cu vază”. Sluga a rostit cuvintele, dar ele spun cine era Samuel, așa că puteau fi legate și de el — iar când Samuel stătea în stânga, perechea avea două răspunsuri bune. Acum perechea slugii e o vorbă din versetul 8, în care cel care vorbește e și cel care face: „îl voi da omului lui Dumnezeu”.

Întrebarea începea cu „Despre noi” și trimitea la locul versetului în capitol, nu la ce spune el — așa că nu se înțelegea despre cine e vorba. Acum pornește de la cuvântul dinaintea lui: cel neprihănit va trăi prin credință. Răspunsurile au rămas aceleași.