Țiclagul ars și totul adus înapoi

Când David a ajuns „a treia zi la Țiclag” 30:1, amaleciții „nimiciseră și arseseră Țiclagul” 30:1, „după ce luaseră prinși pe femei și pe toți cei ce se aflau acolo, mici și mari” 30:2. „Nu omorâseră pe nimeni, dar luaseră totul și plecaseră” 30:2. Fuseseră luate și cele două neveste ale lui David, Ahinoam și Abigail 30:5.

David și poporul care era cu el „au ridicat glasul și au plâns până n-au mai putut plânge” 30:4. David „a fost în mare strâmtorare, căci poporul vorbea să-l ucidă cu pietre” 30:6. „Dar David s-a îmbărbătat, sprijinindu-se pe Domnul Dumnezeul lui” 30:6.

I-a zis preotului Abiatar: „Adu-mi efodul!” 30:7 Apoi „David a întrebat pe Domnul” 30:8: „Să urmăresc oastea aceasta? O voi ajunge?” 30:8 Domnul i-a răspuns: „Urmărește-o, căci o vei ajunge și vei izbăvi totul” 30:8. La pârâul Besor, „două sute de oameni s-au oprit, fiind prea obosiți” 30:10, iar David i-a urmărit mai departe „cu patru sute de oameni” 30:10.

„Pe câmp au dat peste un om egiptean” 30:11, care „nu mâncase și nu băuse apă de trei zile și trei nopți” 30:12. I-au dat pâine, apă, „o legătură de smochine și două legături de stafide” 30:12. Era „un băiat egiptean, în slujba unui amalecit” 30:13; „de trei zile stăpânul meu m-a părăsit pentru că eram bolnav” 30:13, a spus el. La întrebarea lui David, „Vrei să mă duci la oastea aceasta?” 30:15, a cerut întâi: „Jură-mi pe Numele lui Dumnezeu că nu mă vei omorî și nu mă vei da pe mâna stăpânului meu” 30:15. Apoi „i-a slujit astfel de călăuză” 30:16.

Amaleciții „erau risipiți pe tot ținutul, mâncând, bând și jucând” 30:16. „David i-a bătut din zorii zilei până a doua zi seara” 30:17; „n-a scăpat nici unul din ei, afară de patru sute de tineri, care au încălecat pe cămile și au fugit” 30:17. „Nu le-a lipsit nimeni, de la mic până la mare” 30:19: „David a adus înapoi totul” 30:19.

„Toți oamenii răi și de nimic dintre cei ce merseseră cu David” 30:22 au zis să nu le dea nimic din pradă celor rămași la Besor. Dar David a zis: „Partea trebuie să fie aceeași atât pentru cel ce s-a coborât pe câmpul de bătaie, cât și pentru cel ce a rămas la calabalâcuri” 30:24. Lucrul acesta „a rămas de atunci și până în ziua de azi o lege și un obicei în Israel” 30:25. Întors la Țiclag, David a trimis o parte din pradă „bătrânilor lui Iuda, prietenilor săi” 30:26, între ei și „celor din Hebron” 30:31.